Punctuale constatări

Pun un punct... şi de la capăt...

legătura se dezleagă,

Printre vorbe-ntortocheate

spun ce vreau să se-nţeleagă.

Ştiu trecutul, ştiu urmarea,

ştiu ce am de-acum a face,

Duc războaie, de-i nevoie,

ca să ştiu, că va fi pace!

M-am privit, ieri, în oglindă,

am văzut lumina stinsă;

Am privit apoi, spre ceruri,

ţi-am văzut mâna întinsă.

De trecut mă leagă viaţa,

dar s-a şters orice amprentă;

Se păstrează-ntre cuvinte,

ca o frescă aparentă.

Ţi-am privit, mereu, privirea,

te-am găsit mereu aproape;

Te simţeam, te simt în zbucium,

ţi-am simţit plânsul sub ploape.

Îţi spun, iar, că zorii zilei,

eu îi văd că se arată;

Că, din copcile de gheaţă,

foc ieşi-va, dintr-o dată.

Nu te teme de-ntuneric,

sunt aici şi stau de pază;

Şapte ceruri, larg deschise,

adevăru-l creionează.

De departe, de aproape,

că e zi, ori că e noapte,

Orişicine înţelege,

că e vremea altor fapte.

Plec pe drum, nu caut drumul;

voi ajunge, ştiu şi unde,

Să n-ai frică... Nu mă bâlbâi...

Orice-ntreb, mi se răspunde.