şi afară-i furtună;
Şi e totul realşi suntem împreună.
Ploaia bate în geam,
ne ascunde de lume,
Ne simţim, ne avem,şi ne arde de glume.
Forfotesc împrejur,
adevăruri concrete;
Peste noi cad luminice-şi doresc să ne-mbete.
Despărţiţi de milenii,
timpul, azi, ne adună;
Ne iubim cu dorinţă,şi afară-i furtună.
Vântul face ce face
şi ne bate-n fereastră.
Tu, prinzându-mă-n braţe,spui că noaptea-i albastră.
Se-aude, se vede,
cum furtuna revine;
Şi mă simţi în chemare,şi mă simt, tot, în tine.
Întunericul nopţii
dinadins ne adună;
Ne iubim, ne avem,ne unim în furtună
Şi, te uită, iubito,
ies copacii pe stradă!
Că mai toate se schimbă,dau şi ei o dovadă.
Nu mai vor, să se spună,
că-s ucişi de rafale;
Se declară în grevă,merg spre moarte, agale.
Şiroind prin canale,
apa ploii, se-adună;
Noi rămânem uniţi,ne iubim în furtună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu