Toate cele dintâi

Victoriei Otel, într-o zi specială

Când vei privi spre stele,

şi-ai să mă vezi pe mine,

Ai să-nţelegi ce-i viaţa,

ce-i rău şi ce e bine.

N-ai să mai vrei uitarea

să-ţi fie căpătâi

Şi-ai să-nţelegi, că toate

sunt chiar cele dintâi.

Nu-ţi apleca privirea

şi nu te mai ascunde,

Priveşte-n zarea largă,

să simţi că te pătrunde!

Sunt undeva-n venire

şi vin, şi vin spre tine

Şi lasă-ţi îndoiala,

tu ştii că va fi bine!

Te lasă-acum purtată

de sufletu-ţi ce-ţi cere

Să fii şi împlinire,

şi gând de mângâiere.

Nimic nu se va pierde,

va fi altfel să fie,

Tristeţea, hai, o uită!

Tristeţea, dă-mi-o mie!

Şi prinde-mă de mână,

hai să fugim în noapte!

Prin gânduri, spune-mi totul

şi strigă-mă, prin şoapte,

Dar lasă să-ţi văd ochii,

să-ţi înţeleg dorinţa,

Prin ea îmi simt puterea

şi-mi regăsesc voinţa!

Priveşte-n taină cerul,

priveşte către mine,

Ţi-a dispărut şi teama,

şi frica de ruşine!

Când unii-ţi vor plecarea,

cu voia ta, rămâi,

Că ştii, deja, că toate

sunt chiar cele dintâi!