de speranţe deşarte.
Cumpăr umbre pierduteşi rănite de ziduri.
Azi, când totul se vindeşi nimic nu se-mparte,
Eu plătesc, pân’ la sânge...şi mi-e teamă de riduri.
Drumul nervilor, iată,
stă să-şi frângă-mpietrirea,
Urlă, parcă, ecoulizvorând din pereţi;
Eşti soldatul ce-şi neagă,între fronturi, menirea?
Astăzi lumea, nebună,iar ucide poeţi...
Tăvălugul de ură
care-şi spală în valuri
Circumstanţa obeză,pe al morţii altar,
Scuipă-n sângele tihnei,săvârşind ritualuri,
Încercând să ne vândăexistenţa-n bazar.
Sunt un om prigonit
de speranţe deşarte,
Înfiez câte-o umbră,priponită de friguri;
Mă aplec... şi mai scriucu Manole o carte,
Despre Ana şi pruncu-i,înzidindu-ne singuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu