marți, 25 mai 2010

Toate cele dintâi

Victoriei Otel, într-o zi specială
Când vei privi spre stele,
şi-ai să mă vezi pe mine,
Ai să-nţelegi ce-i viaţa,
ce-i rău şi ce e bine.
N-ai să mai vrei uitarea
să-ţi fie căpătâi
Şi-ai să-nţelegi, că toate
sunt chiar cele dintâi.

Nu-ţi apleca privirea
şi nu te mai ascunde,
Priveşte-n zarea largă,
să simţi că te pătrunde!
Sunt undeva-n venire
şi vin, şi vin spre tine
Şi lasă-ţi îndoiala,
tu ştii că va fi bine!

Te lasă-acum purtată
de sufletu-ţi ce-ţi cere
Să fii şi împlinire,
şi gând de mângâiere.
Nimic nu se va pierde,
va fi altfel să fie,
Tristeţea, hai, o uită!
Tristeţea, dă-mi-o mie!

Şi prinde-mă de mână,
hai să fugim în noapte!
Prin gânduri, spune-mi totul
şi strigă-mă, prin şoapte,
Dar lasă să-ţi văd ochii,
să-ţi înţeleg dorinţa,
Prin ea îmi simt puterea
şi-mi regăsesc voinţa!

Priveşte-n taină cerul,
priveşte către mine,
Ţi-a dispărut şi teama,
şi frica de ruşine!
Când unii-ţi vor plecarea,
cu voia ta, rămâi,
Că ştii, deja, că toate
sunt chiar cele dintâi!