marți, 18 mai 2010

Reînvăţarea prin durere

Te ştiu lupoaică şi te simt un înger,
Adolescentă chiar, într-un alt fel;
Mă doare când îţi simt un nor pe suflet,
Atunci, şi-n mine lupta-i un măcel.

Te caut cu privirea şi cu gândul,
Eşti gând, acum, la ceas de miez de zi;
Să te găsesc, aş răscoli pământul,
Să reînvăţ ce-nseamnă a trăi!

Privesc spre lume şi privesc spre cer
Şi drumu-l ştiu, și sensu-l simt real,
Nu mă mai tem, mi-e mai uşor să sper;
Un val năpraznic sunt, cătându-mi mal.

Și chiar de trec prin marile furtuni,
Și chiar de sunt privit, acum, de sus,
Eu ştiu că multe-n viaţă sunt minuni
Şi voi putea să-ţi spun ce am de spus!

Apoi, când totul fi-va și firesc
Şi faptul zilei se va fi-nţeles,
Voi spune eu că-ntr-adevăr trăiesc!
Vei spune tu că viaţa a ales!