marți, 12 ianuarie 2010

Aproape totul

Te iubesc în gândul înnoptării,
Lângă tine fac un pas, spre cer;
Simt în gându-ţi rostul întâmplării,
Totul e normal şi e mister.

Te-aş iubi în pragul dimineţii,
Să uităm de tot ce mai e rău;
Să rămânem laitmotivul vieţii,
Tu, mereu, a mea şi, eu al tău.

Te iubesc privind spre depărtare,
Lângă tine vreau să tot rămân;
Simt că am, din nou, un loc sub soare
Şi finalul pot să mi-l amân.

Te-aş iubi mereu, ca-n orice clipă
Să fim noi, perechea de-nceput,
Să uităm de pierderea-n risipă,
Totul să devină absolut.

Te iubesc în orişice trăire,
Te iubesc, oricând, oricum ar fi!
Fii a mea, să-mi fii ca împlinire,
Fără tine, viaţa mi-aş minţi!